Ziduri
Tot mistui timpul de odinioară,Vrând să dispari... Dar visele nu mor.
Rămâi o amintire dulce-amară,
Când parcă te-am uitat, dar tot mi-e dor.
Aveai un fel de-a fi al tău anume,
Când colindai cărări la nesfârșit
Ca o cinteză slobozită-n lume,
Un animal sălbatic de-mblânzit.
Erai un fel de încântare-a firii,
Minune cu ochi mari și păr bălai.
Erai o desfătare a privirii,
Un boț de fericire rupt din rai.
Am fi putut trăi iubiri sublime,
Pe care le-am fi consumat febril.
Puteam să evadăm în țări străine
Ca doi nebuni scăpați dintr-un azil.
Dar ai plecat stingher în altă țară
Și-ai demarcat hotare între noi
Și-acum suntem ca doi soldați de ceară,
Care subit și-au declarat război.
Suntem ca doi străini pe baricade
Și nici un armistițiu n-ar răzbi
Să surpe zidul care ne desparte
Și care ne împiedică-a vorbi.
Ne vom lupta până la neputință,
Pân’ ce-or seca simțirile din noi,
Când vlăguiți de forță și dorință
Vom plânge-n patul puștii amândoi.
Și-apoi ne-om împăca fără cuvinte,
Strângându-ne la piept în mod firesc,
Ne vom privi patetic și fierbinte
Și îți voi spune tainic: te iubesc.
Ion Ciobanu 15/01/2023
Nu mi-ai fi dat …
Nu mi-ai fi dat o noapte niciodata !
Mobil unei
iubiri speranta tine,
Simteai tot ce doresc si cochetai cu mine
O data-am vrut sa te sarut, - o data,
Nu mi-ai fi dat o noapte niciodata …
2002
Deocamdată-nvăţ
Deocamdată-nvăţ cum se aşteaptă
cum în simţire să-mi măsor puterea
învăt
s-accept şi zborul şi căderea
deocamdată-nvăţ
să urc treaptă cu treaptă.
Deocamdată-nvăţ
cum se adoră
învăt să
caut şi s-aud chemarea
cum să-mi
călesc prin fierbere răbdarea
învăţ să
sper murind oră cu oră.
2002
Fiul rătăcitor
Nu ma văzuse mama cam demult, -
În larga cautare de alte fericiri,
Neavând vreo speranţă dupa lungi rătăciri
M-am dus pe alte plaiuri ca să câştig mai mult -
Eram plecat departe. Nu mai ştia unde sunt.
Stăteam printre străini şi mi-era dor de casă
N-am timp să scriu, n-am bani măcar să-i sun,
Munceam din greu ca pe picioare să mă pun
Şi tot amân plecarea mea acasă.
Ei ce gândesc ? – Ei cred ca nici nu-mi pasă.
Dar am aflat ca-i nuntă-n sat la sora.
M-am tras la patru ace sa ma prezint stilat,
Am luat rucsacu-n spate şi-n grabă am plecat.
Când am ajuns acolo se incinsese hora,
Se huzuia si se da vin roşu tuturora.
Ma tot uit dupa mama si-o caut cu vederea,
Când o zăresc, alerg s-o strâng în braţe
Eu ma grăbesc, dar ea, pălind la faţă,
Îsi lasă capu-n jos, o lasă şi puterea
Şi lacrima-şi ascunde sa nu-i observ durerea.
Eu nu ştiu ce să zic
şi strig deodata : « Mamă
! »
Săteni se-nvârt în horă şi n-au treabă,
Se uita mulţi la noi şi nu-nţeleg o boabă –
Cu ochii-nlăcrimaţi ea şovaie-n dojana,
Apoi cu glas domol îngână : « Tu n-ai mamă... »
2002
Elegia îngerului ciunt
În clipa când luminile se-aprind
Şi ziua se inclină-n chip de seara
Când liniştea se-aşterne colcăind
Un înger blând a pogorât în gară.
Şi încântat de faruri – ochii-orbiţi,
În balamuc cu firme luminate,
Printre hamali şi pasageri grabiţi
El alerga pe caile ferate.
Şi ţopaia pe şine ca pe scări
Dar a venit un tren şi i-a ciuntit aripa.
De-atuncea umblă îngerul prin gări,
Cerşind, plângand şi blestemându-şi clipa.
2003
Am sa vin la noapte...
Am să vin la noapte prin fereastră
Şi-am să intru fără ca să bat
Am să mă strecor pe lângă glastră
Şi-am să mă apropii de-al tău pat.
Am sa vin la noapte prin hogeaguri.
Pe unde nu poţi sa te întorni.
O să te-nfăşor între cearşafuri
Şi-o să te răpesc în timp ce dormi.
Am sa vin la noapte prin lucarnă
Am sa vin pîna să te deştepţi.
Când in noapte toţi au să adoarmă
Am sa vin pe unde nu te-aştepţi.
2 iunie 2003
Iubeam o fata...
Cu ochi albastri si cu par roscat.
Si luni la rand am urmarit himera,
Caci o iubeam platonic si curat.
La varsta ei poznasa, ca eleva
La fel de rezervata a ramas,
Dar banuiam de-atunci in ea o Eva
Prin gest, privire, zambet si prin glas.
Ea, inspirand un tainic sentiment,
Din nou speranta-n viata mi-a adus-o -
Ah, unde-s anii de adolescent
S-o prind la colt, s-o-treb: « Ce faci, papuso? »
2003
2003
* * *
Fata Morgana
E frig si ploauă-afară şi trenuri vin în gară
Şi eu, comod, pe-un scaun, proptit la o terasă,
Uitându-mă la ceas a nu ştiu câta oară
Cu ochii-n departare, stau singur la o masă.
Tresalt şi mă dezlanţui când pasageri coboară.
Sunt obosit de-acuma; Speranţa mă îndeamnă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
Alăturea un sceptic de-amarul ei închină
Şi eu stau într-o mână cu capul rezemat.
Necazul ce m-apasă, paharul mi-l alină.
Nu-mi otravesc nădejdea ca visul spulberat
Si cred cu îndârjire că fata o să vină.
Îmi este neclintită voinţa de aramă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
Te-apucă straşnic groaza când vântu-n gară geme
Nu-mi otravesc nădejdea ca visul spulberat
Si cred cu îndârjire că fata o să vină.
Îmi este neclintită voinţa de aramă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
Te-apucă straşnic groaza când vântu-n gară geme
Şi greierii m-anunţa ca seara s-a lăsat.
Neliniştea mă-şfaca şi-încep să-mi fac probleme,
În zare e o beznă!.. Ce iute s-a-nnoptat.
Eu ma ridic în pripă, ma pun să umblu-alene.
Perindă hoti prin gară, dar nu-mi mai este teamă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
Consult sporadic ceasul. Mai trag dintr-o ţigară,
Neliniştea mă-şfaca şi-încep să-mi fac probleme,
În zare e o beznă!.. Ce iute s-a-nnoptat.
Eu ma ridic în pripă, ma pun să umblu-alene.
Perindă hoti prin gară, dar nu-mi mai este teamă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
Consult sporadic ceasul. Mai trag dintr-o ţigară,
Văd că nu vine fata şi ma gândesc să plec.
Mă uit în departare, ma tot ivesc s-apară,
Dar gara e pustie. Nici trenuri nu mai trec.
E noapte şi-i întuneric. Şi-i frig şi plouă afară.
Si nu mai e speranţă. Mă mint de bună seamă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
2002
Mă uit în departare, ma tot ivesc s-apară,
Dar gara e pustie. Nici trenuri nu mai trec.
E noapte şi-i întuneric. Şi-i frig şi plouă afară.
Si nu mai e speranţă. Mă mint de bună seamă -
Aştept să vină o fată. Morgana a zis c-o cheamă.
2002
Tu rabdă, Dulcinee …
Cu Suliţa lui Eros şi-a Ancorei armură,
Pe o mârţoagă albă şi cu iluzii multe,
Eu bat cărări străine, pierd timp peste măsură
Şi umblu nestatornic pe căi nestrăbătute.
Dar poate undeva m-aşteaptă o femeie.
Am sa termin odata cu-această aventură
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.
Mai am de-umblat aiurea, mai am treburi prin gară
S-astept un tren sa plece ca mai apoi să-l plâng,
Să urc un deal in pantă, sa mai înfrunt o moară,
Ca într-o lupta dreaptă destinul sa-l înfrîng.
Bezmetic pînă-n noapte te caut prin troleie.
Te-oi întalni vreodata la scăpătat de seară,
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.
S-astept un tren sa plece ca mai apoi să-l plâng,
Să urc un deal in pantă, sa mai înfrunt o moară,
Ca într-o lupta dreaptă destinul sa-l înfrîng.
Bezmetic pînă-n noapte te caut prin troleie.
Te-oi întalni vreodata la scăpătat de seară,
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.
Nu ţin la bogăţie, nu cred in bani, nici aur,
Dar îmi doresc un lucru, in chip de vreo răsplată :
Sa am, - daca o merit- coroana mea de laur.
Nici nu-mi vine sa birui în lupta asta fadă
Şi-abia aştept momentul ca astea sa se-ncheie.
Nu mai am timp de toate, dar am sa vin odată-
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.
2002
