duminică, 15 ianuarie 2012

Adevaratul Eminescu, poetul si omul politic

Numai  poetul
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor
Trece peste nemarginirea timpului
In ramurile ganduluui,
In sfintele lunci,
Unde pasari ca el
Se-ntrec in cantari.

M. Eminescu
Azi se implinesc 162 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, poet national, cel mai mare  poet roman si unul dintre cei mai de vaza publicist, ziarist si cronicar al actualitatii politice. Cum era un scriitor prolix si cronicar al actualitatii , daca ar fi trait in zilele noastre, Eminescu ar fi fost cu siguranta un bloggerist inveterat. Ca de exemplu:

Eminescu a scris foarte mult, s-au scris si  multe despre Eminescu, despre viata lui, despre opera lui, despre geniul lui, despre boala si nebunia lui .
Mai putin se stie despre viata din umbra a lui Eminescu, despre adevarata lui personalitate, ba chiar in infatisare ( chiar daca atunci nu exista inca Photoshop:).
Mai putin se stie ca in spatele Junimii se afla o societate secreta, Francmasonii. Ca Eminescu a fost luat in sarcina de tanar de catre Juminea pentru geniul sau si a fost inlaturat atunci cand avansând in varsta, deranja clasa politica : "Mai potoliti-l pe Eminescu acela".
As avea si eu multe de scris despre viata sa studenteasca, despre bursa oferita de societea literara Junimea si dorinta indarjita a lui Maiorescu de a face din Eminescu un profesor universitar, despre cum Eminescu absenta cursurile petrecandu-si timpul in biblioteci si anticariate, despre cum Eminescu s-a intalnit cu Veronica Micle la Viena, care cica era trimisa tot de Junimea ca sa-l inspire pe poet in lipsa muzei, despre adevar si toata teoria conspirationista.


As avea inca multe de spus, dar am sa ma rezum in continuare la cateva linkuri vorbitoare (licenta poetica, nu cenzura :) :


"Nu spera cand vezi miseii, la izbanda facand frunte,
Te-or intrece nararaii, chear de-ai fi cu stea in frunte" (Glossa)




Si ca sa terminam in cântec:




joi, 1 septembrie 2011

Remitenţele: finanţare sau indulgenţă



 Transferurile băneşti din străinatate şi modul investirii lor în ţară sunt unul din interesele de fond ale programelor recente de parteneriat cu institutiile europene. O tematică sistematic abordată în presa şi terminologic, greşit formulată, plasată la rubrica « Remitenţe”. Termen specializat, barbarism ori „fals amic”? O miză dublă: una lingvistică, cealaltă economică.


Perspectiva lingvistică. Remitenţa ca parabolă a fiului rătăcitor

 În ultimul timp se vorbeşte tot mai des în presa îndeosebi moldovenească despre remitenţe, banii trimişi din străinatate de către migranţi, familiilor si rudelor din ţară. Remitenţa – un termen mediatizat prin jurnalism şi preluat de mediile profesionale fără a se fi consultat în prealabil provenienţa şi adevăratul sens al acestui cuvânt. Vina revine ziariştilor, folosirii eronate a terminologiei engleze şi corelativ implantării Bancii Mondiale şi FMI-ului în Republica Moldova.
Presa moldoveneasca colcăie de utilizari eronate ale acestei noţiuni; o întalnim în interviuri mass-media cu personalităţi politice şi specialisti din domeniu, pe site-uri oficiale si tematice. Pe pagina web a domnului Vasile Tarlev, într-un interviu acordat postului de radio Europa Libera din 5 februarie 2010, Dl Tarlev afirma: „Remitenţele nu au început să vină în ţară în 2001”, „ Nu este corect ca ţara sa se fi menţinut doar pe remitenţi”. Mai regăsim termenul pe site-ul BNM şi al OIM-ului în raportul „Migraţie şi remitenţe”, în presa online a ziarelor de specialitate ca dezmoltarea.md, economist.md, expert-group.md, etc.,
Personal, m-am ciocnit de aceasta noţiune înca de prin 2007, deşi utilizarea sa este mult anterioara. Într-un interviu din 21 decembrie 2007 acordat de către D-na Melanie Marlett, director de tara al BM pentru Moldova, Agentiei de Presa Info-Prim Neo, ziarista care intervieva afirma: „ Moldova deţine întïetatea incontestabilă, se pare, în lume privind rata remitenţelor de peste hotare în raport cu PIB-ul ». Traducând articolul din română în franceză îmi dau seama că termenul e folosit inadecvat. Într-adevăr, cuvântul rémittence, termen rar şi livresc există în franceză, dar înseamnă cu totul altceva. De unde provine atunci eroarea ? Evident ! Articolul e tradus iniţial din engleză. Iar în engleză remittance corespunde în traducere română cu „ trimitere, expediere de bani; bani expediaţi”. Se crează astfel o confuzie în jurul termenului, confuzie exascerbată de uzajul substantivului spaniol remitente, care in traducere înseamnă „expeditor”, dar care n-are nici o legătură nici o legătută cu remitenţa.

Termenul « remitenţă » il regăsim în DEX în 2 accepţii: « Remitenţă – 1. (livresc) Remisiune 2. (medical) Remisiune . Din fr. rémittence ». Iar în franceză rémittence trimite la rémission, la fel cum termenul din DEX trimite la remisiune: « Remisiune – 1.Iertare. 2. Ameliorare sau dispariţie temporară a unei boli. Din fr. rémission ». Remitenţa înseamnă deci, în primul rând, iertarea păcatelor şi apoi, ameliorarea unei boli, termen ecleziastic şi respectiv medical, care n-are nici în clin, nici în mânecă cu terminologia economico-financiară. Există totuşi şi o accepţie juridică a termenului sub forma „remitere”: „remitere de bani, a unei datorii – renunţarea la o sursă de bani, iertarea unei datorii ale debitorilor; anulare, ştergere de pe lista de plată (cf. dexonline).

Confuzia provine ca atare de la confluenţa acestor trei termeni, folositi inconsecvent: termenul englez remittance (expediere de bani), termenul spaniol remitente (expeditor) şi românescul remitere (iertare).
Remitenţa – iertăciunea migrantului. Ca şi cea a fiului rătăcitor din pilda biblică, a mezinului care întors acasă fără nici un ban , după ce-a risipit averea familiei este iertat de către tată şi primit în sânul familial cu braţele deschise. Remitenţa ca indulgenţa pe care-o plăteau fidelii Bisericii Catolice pentru iertarea păcatelor. Numai în acest sens, migrantul, acest fiu rătăcitor trimiţând bani familiei va fi primit acasă nu ca un delipidator, ci ca un sponsor părtinitor.


Expedierile băneşti din străinătate:
un fenomen economic ca factor migraţionist

În sfârşit avem bilanţul pentru anul 2009 privind transferurile de bani din străinatate efectuate prin sistemul bancar. Rezultatele publicate de către Banca Naţională a Moldovei nu sunt chear încurajatoare. În anul 2009 s-au transferat în ţară prin băncile comerciale şi sistemul rapid de transferuri băneşti 1 mlrd. 182,02 mln. de dolari. O cifră onorabilă petru economia ţării, dar în scădere bruscă în raport cu anul precedent. E prima oară după anul 2000 când suma e în descreştere. După ce în 2008 s-a înregistrat o cifră de 1 mlrd. 660,09 mln. De dolari, în creştere cu 35 % faţă de 2007, această sumă coboară în 2009 sub rezultatul de acuşa trei ani.

La 5 martie 2010 au fost publicate de către BNM şi cifrele petru luna ianuarie 2010, care insumează 63, 39 mln. de dolari, o cifră tot în descreştere şi faţă de luna precedentă, şi faţă de aceeaşi lună a anteriorilor 2 ani. O fi fiind sfârşitul crizei pe aproape în Occident poate; doar că în Republica Moldova ameliorarea, remitenţa de pe urma acestei crize va dura încă ceva timp. Şi expedierile de bani din străinatate pot în bună parte accelera remitenţa economiei moldoveneşti.


Ion Ciobanu, Paris