CODUL LUI DA VINCI. AUTOPSIA UNUI MIT

In raspuns celor care citesc sau au citit aceast thriller comercial, o decorticare a adevarului.
Articolul " Codul lui Da Vinci - Autopsia unui mit " a fost publicat in Jurnal de Chisinau, in iulie 2005.

Pentru o lizibilitate corecta, CLICK pe imagine:

Tu rabdă, Dulcinee …

Cu Suliţa lui Eros şi-a Ancorei armură,
Pe o mârţoagă albă şi cu iluzii multe,
Eu bat cărări străine, pierd timp peste măsură
Şi umblu nestatornic pe căi nestrăbătute.
Dar poate undeva m-aşteaptă o femeie.
Am sa termin odata cu-această aventură
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.

Mai am de-umblat aiurea, mai am treburi prin gară
S-astept un tren sa plece ca mai apoi să-l plâng,
Să urc un deal in pantă, sa mai înfrunt o moară,
Ca într-o lupta dreaptă destinul sa-l înfrîng.
Bezmetic pînă-n noapte te caut prin troleie.
 Te-oi întalni vreodata la scăpătat de seară,
 Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.

Nu ţin la bogăţie, nu cred in bani, nici aur,
Dar îmi doresc un lucru, in chip de vreo răsplată :
Sa am, - daca o merit- coroana mea de laur.
Nici nu-mi vine sa birui în lupta asta fadă
Şi-abia aştept momentul ca astea sa se-ncheie.
Nu mai am timp de toate, dar am sa vin odată-
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.
                                                          2002

ACCESUL MIGRANTILOR LA CREDITELE BANCARE: VULPEA LA STRUGURI

Integrarea migrantilor in societatea tarii gazda e adeseori pereclitata de lipsa de finantare. Chiar daca unii din ei câstiga bani indeajuns, initierea unui proiect de anvergura e greu de realizat din cauza accesului dificil la sistemul de creditare.

De ce intampina migrantii obstacole pentru a subscrie la un credit bancar in Franta ? Exista conditii de acces la credit specifice pentru straini ? Nu, ne asigura Clémentine Penegry, consiliera pentru clientela la Société Générale in Paris: «  Accesul la un credit bancar este supus unor criterii. Odata ce persoana indeplineste aceste criterii, ea poate contracta un credit, fie ca e migrant ori nu ».

Tocmai aici e si chichiţa. Persoana fizica care cere un credit trebuie sa prezinte cel putin patru justificative : copia piesei de identitate, respectiv a cartii de sejur pentru straini, justificativul de domiciliu, copia ultimelor buletine de salariu si un RIB. Chiar daca multi imigranti au venituri mai mult sau mai putin regulate, adeseori ei nu pot prezenta un titlu de sejur si un buletin de salariu ; si daca sa intampla sa aiba un salariu declarat, el risca sa fie prea mic pentru a face fata rambursarilor. Acordarea creditelor bancare se face indeosebi in functie de valoarea si periodicitatea veniturilor declarate. Un antreprenor independent care nu are un salariu va prezenta foaia de impozitare, onorariile incasate ; unui student cu mici venituri neregulate i se va calcula media fondurilor pe ultimii trei ani si poate eventual castiga un mic credit personal.

Orice client este tratat aparte si supus unei evaluari de risc (credit scoring) ; deaceea deseori pentru contractarea unui credit pot interveni curtierii, care negociaza conditiile si accesul la credit contra cost. In estimarea riscurilor, banca tine cont in prioritate de rata de indatorare a clientului, care nu trebuie sa depaseasca 33% din venit, dupa cum ne explica domnisoara Penegry, consiliera bancara. Pentru asta, din salariu se scad toate cheltuielile curente, chirie, consum, imprumut, pensii alimentare, iar a treia parte revine pentru rambursarea creditului. Spre exemplu, unei persoane care castiga 1500 euro, trebuie sa-i ramana 500 euro, dupa eliminarea cheltuielilor de consum curent. Dar de la cifre la fapte, e un drum de parcurs.

                 CATEVA CIFRE

Aici trebuie de remarcat faptul ca pentru contractarea unui imprumut bancar intra in calcul tipul creditului la care persoana fizica face apel. Pentru un credit imobiliar, termenul de rambursare va fi mai lung si rata dobanzii mai mica, in Franta rata medie pentru luna mai 2010 fiind de 3,70% pentru 20 de ani si 3,90% pentru 25 de ani. Rata scazuta se explica prin faptul ca banca are imobilul drept garant. Banca fixeaza liber rata dobanzii si o va propune clientului dupa evaluarea acestuia ; rata depinde de riscul pe care il reprezinta datoria si poate fi fixa sau variabila, indexata in functie de rata directoare a Bancii Centrale Europeene.

Pentru un credit la consum ca imprumutul personal sau creditul revolving nu se cere justificarea intrebuintarii banilor ; in schimb rata dobanzii e mai inalta si imprumutul e plafonat la 21 500 euro, rambursabil intr-un termen de maxim 3 ani. Se intampla si cazuri cand organismul de creditare cere clientului o cautiune sau un avans. Subscrierea la o asigurare e facultativa, dar organismele de creditare deseori cer aceasta garantie pentru a continua rambursarea in cazul cand clientul este in imposibilitatea de a mai plati. Creditul revolving e un imprumut permament, reinnoibil , o suma de bani pusa la dispozitie de catre organismul de creditare pe care clientul o utilizeaza dupa voia lui. Acest imprumut e insa foarte costisitor si duce deseori la supraindatorarea gospodariilor, credit « iresponsabil » denuntat adeseori de asociatiile de protectie a consumatorilor pe motiv ca stimuleaza consumul in exces. Un credit « rezonabil » si mai usor accesibil e creditul alocat care contracteaza pentru achizitia unui bun sau pentru lucrari. E si creditul pe care il contracteazea cel mai des migrantii.

CREDITAREA MIGRANTILOR

De cele mai multe ori, migrantii din Franta fac apel la creditul de consum si in special la creditul alocat dupa cum mentioneaza si consiliera bancara. Acest imprumut e acordat pentru punerea pe roate a unui proiect concret, investitii, cumpararea unui autoturism, pentru lucrari si cheltuieli curente. Banca nu detine (sau nu divulga) o statistica a numarului de imigranti care au contractat un credit. Un raport din 2006 al Directiei de primire si integrare constata accesul dificil al migrantilor la creditele bancare. In timp ce organismele de creditare impun aceleas conditii pentru migranti si bastinasi, institutiile statale incita bancile franceze sa faciliteze accesul migrantilor la sistemul de creditare, dând exemplul bancilor spaniole ca BBVA si Caixa. Cu toate ca in mare parte bancile franceze mentin inca aceleas conditii pentru straini, multi migranti, inclusiv cetateni moldoveni au reusit sa contracteze un credit bancar.

Adrian R., un moldovean care locuieste si studiaza de mai multi ani la Paris a cerut recent un credit la Société Générale. Avand venituri modeste dar regulate, banca i-a facut o oferta de imprumut personal, dar i-a cerut in schimb o cautiune, o persoana care sa se poarte responsabila in caz ca el nu va mai putea plati. Si Natalia Z. a incercat sa ceara un credit la acceasi banca : « Eu spre exemplu am facut credit la banca LCL, dar sunt client la Société Générale a carei agentii se afla la periferie. La SG nu au vrut sa-mi acorde nici un credit fiindca salariul meu era prea mic (fiind studenta nu am posibilitatea sa lucrez mai mult), dar am apelat la o agentie bancara LCL si mi-au acordat fara nici o problema, plus mi-au mai dat 1000 euro in plus, un fel de ajutor pentru studenti. Conditiile mi s-au parut destul de avantajoase, am facut un credit pe 3 ani de zile si nu m-au pus sa rambursez din prima luna ci abia dupa patru luni». Am intrebat-o mai apoi pe Natalia daca banca i-a cerut cautiune: « Cautiune ? Pai le-am prezentat toate fisele de salariu (de 604 euro), plus factura telefon si chitanta de chirie si a fost suficient, adica si atestarile de la universitate».

Banca incearca sa traga avatajele de partea ei si subsemneaza creditul doar daca e cointeresata, deaceea e indicata negocierea creditului, eventual cu mai multe organisme. „Incercati sa mizati pe concurenta intre banci”, ne sfatuieste din experienta Elvira Serghei, o moldoveanca care a contractat cu aproape un an in urma un credit imobiliar. Negocierea a fost dura. Avand cartea de sejur pe 10 ani, fisa de salariu adecvat si un contract de munca pe perioada indeterminata, Elvira se prezinta la banca a carei client este pentru a cere un credit imobiliar. Initial, banca ii da acordul. Elvira gaseste un apartament si face o promisiune formala de cumparare. Din cei 200 000 euro necesari pentru plata apartamentului, banca ii cere 10 % de aport personal, plus 7% cheltuieli de notar. Cand Elvira da acordul, banca ii refuza creditul pe motiv ca are salariul prea mic si-i mai cere aport personal. Femeia merge atunci la mai multe organisme de creditare si instiinteaza banca ei ca daca nu-i acorda creditul ea va apela la o alta institutie. In sfarsit, banca ii propune un credit cu o rata a dobanzii de 5 % si-i cere inca 15 000 de euro de aport. Clienta semneaza contractul de creditare cu banca. Acum Elvira plateste impreuna cu sotul aproape 1000 de euro lunar pentru rambursarea creditului si asta pe o durata de 12 ani. Ea sta in schimb in casa ei cu patru odai in 100 metri patrati. Banii care ar merge la plata chiriei merg acum la rambursarea pretului apartamentului. Pentru cei care intentioneaza sa cumpare un spatiu locativ in Franta, acum e momentul potrivit, caci oferta e avantajoasa si in plus statul francez stimuleaza contractarea unui credit, propunand credite cu rata 0. Adica statul se obliga sa plateasca rata dobantii petru cei care doresc sa ia un credit si au venitul anual care nu depaseste 30 000 de euro. Cu singura rezerva ca bancile aspresc conditiile de creditare in acest moment.

                                                                                                         Ion Ciobanu

                                                                                                              Paris

                                             Articol publicat in revista PRO-DIASPORA, nr 7/2010