Tu rabdă, Dulcinee …

Cu Suliţa lui Eros şi-a Ancorei armură,
Pe o mârţoagă albă şi cu iluzii multe,
Eu bat cărări străine, pierd timp peste măsură
Şi umblu nestatornic pe căi nestrăbătute.
Dar poate undeva m-aşteaptă o femeie.
Am sa termin odata cu-această aventură
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.

Mai am de-umblat aiurea, mai am treburi prin gară
S-astept un tren sa plece ca mai apoi să-l plâng,
Să urc un deal in pantă, sa mai înfrunt o moară,
Ca într-o lupta dreaptă destinul sa-l înfrîng.
Bezmetic pînă-n noapte te caut prin troleie.
 Te-oi întalni vreodata la scăpătat de seară,
 Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.

Nu ţin la bogăţie, nu cred in bani, nici aur,
Dar îmi doresc un lucru, in chip de vreo răsplată :
Sa am, - daca o merit- coroana mea de laur.
Nici nu-mi vine sa birui în lupta asta fadă
Şi-abia aştept momentul ca astea sa se-ncheie.
Nu mai am timp de toate, dar am sa vin odată-
Tu rabdă preafrumoasă şi scumpă Dulcinee.
                                                          2002